Akena Kumara

“Cea mai mare înșelătorie a egoului este să îi arate omului, drumul spiritual”. Omul crede că începe să înțeleagă cum funcționează lumea asta și se așează într-o zonă de confort din care ego-ul poate controla liniștit evoluția omului. Atunci când credem că știm ce se întâmplă atât cu noi cât și cu cei din jur și tot ce ne rămâne de făcut este doar să așteptăm ca schimbarea și salvarea să ne vină din exterior, are loc negarea propriei divinități. Ne este frică să ne acceptăm FIINȚA, pentru că încă credem în reminiscențele unei divinități exterioare nouă pe care nu o putem duce, care ne copleșește.
Așa se deschide ușa prin care permitem să ne intre frica de FIINȚA care suntem, căci cel mai frică ne este de noi înșine. Încercăm să scăpăm de suferință prin diverse tertipuri care ne țin mai mult într-un spațiu pe care îl putem controla sau în niște activități care ne plac mai mult, dar tot iluzie se numește. Fugind de suferință fugim de noi înșine.

Până ce nu acceptăm că suntem dincolo de măștile și rolurile cu care ne identificăm și nu ne vedem “goi” și fără formă, vom fi doar la dispoziția propriei noastre creații, în timp ce suntem vasul care conține și găzduiește această creație. Renunțăm atât de ușor la darul și poziția de Creator, prin îndoiala care ne îndepărtează de însăși natura și originea noastră. Depinde doar de noi cât timp vom mai juca acest joc al negării și iluziei.
Este atât de frumoasă viața aici când o jucăm după cum simțim și după cum ne-o așternem conștient!

Libertatea este tot timpul în noi, recunoscând-o și crezând în ea, se și materializează, ca și abundența și sănătatea și bucuria….Ne activăm aspectele din noi care sunt desemnate cu aceste roluri și le lăsăm să se manifeste, dar nu ne identificăm nici cu ele, chiar dacă ne aduc beneficii.

NOI nu putem fi doar o parte din noi, când suntem ceea ce le conține, suntem ÎNTREGUL!

Văzându-ne creația ca pe un vis, o putem modela astfel încât să ne aducă bucurie. Evident că rolul inimii este foarte important în crearea unei realități în acord cu voia sufletului.
De fapt, sufletul nostru se folosește de ego pentru a ne așeza pe drum. În acest caz, ego-ul devine un instrument de care ne folosim conștient pentru avântul, curiozitatea, încăpățânarea și determinarea pe care ni le aduce în îndeplinirea unui scop dincolo de capacitatea lui de înțelegere. Când omul se conectează la inima lui și intră pe drumul sufletului, egoul poate doar să îl încetinească, creându-i iluzia separării, dar nu mai are putere, undeva în fundal, omul s-a trezit!

en_US