După fiecare deschidere pe care o avem către noi înșine, înainte de a ne așeza pe următorul nivel de evoluție, ne testăm. Depășirea testelor depinde doar de poziționarea pe care o avem.
Scopul acestor teste este acela de a ne împuternici, renunțând la control și la alte limitări adânc înrădăcinate în noi. Periodic, părțile noastre mai înalte, ne creează scenarii și ne pun față în față cu energiile din noi, peste care ne-am ridicat frecvența, dar de multe ori atașamentul este atât de mare, încât nu reușim să ne detașăm de ele și să le eliberăm și preferăm, uneori chiar conștient (“știu că așa este dar îmi este frică și nu vreau să schimb”) să ne menținem vechea realitate.
Opunem rezistență față de tot ceea ce ne sperie și ne scoate din zona de confort, considerând că ne pierdem identitatea și pierdem ceea ce știam despre noi.
În loc să ne așezăm în noi și să ne acceptăm zbuciumul interior văzând ce ne arată, ne luptăm cu realitatea noastră, uitând complet că noi am creat-o, neasumându-ne responsabilitatea ei.
Pentru mine acesta este primul pas în împuternicirea de sine, să îți asumi responsabilitatea întregii tale creații. Aceasta se vede clar prin ceea ce îți atragi în această realitate, oamenii și evenimentele cu care te confrunți, căci sunt atrași de credințele, concepțiile și programele tale.
Este perfect orice am alege, dar iată că vin peste noi momente foarte puternice energetic, cum este perioada aceasta, care ne poate tulbura foarte tare, dacă nu dorim să ne asumăm creșterea pe care se pare că o făcusem deja, dar nu o integrasem.
De ce ne întoarcem mereu din drum, de ce nu reușim să integrăm acel nou nivel sau dacă se întâmplă totuși, se întâmplă cu suferință? Pentru că încercăm să interpretăm poveștile cu care ne confruntăm din perspective limitate și fără claritate a acestei realități 3-4D. Atâta timp cât ne vom racorda la această conștiință, ce credeți că vom crea? Poate ni se așează poveștile 3D și ne simțim împliniți, dar până și în povești apare la un moment dat un “zmeu” care va strica atașamentul de această realitate și va face, fie prin conștientizare, fie prin suferință, să avem acele momente de introspecție. Și ce te faci când te” lovește” revelația dar tu refuzi să îi dai curs, pentru că îți era așa bine să trăiești în lumea ta, care îți plăcea și era confortabilă….dar o iluzie.
Am trecut și eu prin asta și până nu am acceptat că a sosit timpul să eliberez atașamentul de siguranță și confort și să eliberez compromisul, nu am simțit adevarata bucurie a unei vieți în armonie cu voia sufletului meu. Inițial am simțit că am renunțat la o viață ”ușoară” și am ales una plină de provocări, dar ulterior am realizat, că exact acele provocări mi-au adus, prin integrarea lor, darul din spatele lor, la care nu aș fi avut acces niciodată rămânând în vechea realitate.
Dacă dorim cu adevărat să ne creăm o realitate fără suferință, este necesar să renunțăm periodic la vechea realitate, la ceea ce credeam despre noi. Este necesar să lăsăm în urmă părțile dense din noi, cu care ne identificăm (“am nevoie de asta ca să mă simt bine”, “eu știu mai bine ce îmi trebuie”).
Așa este, dar ca să vedeți de fapt cu cine vă identificați, întrebați-vă mereu, cu inima deschisă “Din ce energie vorbesc, gândesc, acționez” și dacă sunteți sinceri cu voi, veți afla cine este de fapt vocea pe care o credeți a voastră, vocea care are acele nevoi și știe.
