Suntem sfere care cuprind atât partea divină cât și alte energii care fac parte din personalitate. Totul se află în aceasta sferă, în noi!
M-am întrebat cum să mă manifest în diverse momente, astfel încât să existe un echilibru în ceea ce exprim. Să fiu conectată conștient dar să nu fiu “ruptă” de realitatea asta tridimensională.
Răspunsul a fost clar: “Ți-ai creat pentru această viață multe energii care să te asiste. Permite-le să se manifeste, să-și îndeplinească rolul pentru care le-ai creat. TU ai venit să te bucuri!”
Atunci am avut viziunea clară a ceea ce sunt cu adevărat. M-am perceput pe mine, ca pe un spirit care face parte dintr-o sferă în care se află atât partea de sine divină cât și personalitatea cu diferitele energii care o compun, cu ghizii, îngerii, entitățile, aspectele multidimensionale, etc. Privind în sferă am perceput activitatea din interior… semăna cu o uzină în care fiecare știa ce are de făcut. Când “preluăm controlul” acțiunilor, “colegii de apartament” se opreau și îmi permiteau mie, spirit, să mă conectez la această realitate 3d și evident să mă confrunt cu ea, pentru că liberul arbitru funcționează. Când mă detașam de rezultat, toată echipa se mobiliza și rezultatele, pot să vă asigur, erau în afara așteptărilor! Astfel le-am permis energiilor să se manifeste și să-și îndeplinească rolul pentru care le-am creat: unele se ocupă de îndeplinirea nevoilor mele materiale (bani, hrană, îmbrăcăminte…) altele de partea interumană (relații și oameni potriviți nivelului meu actual de evoluție), altele mă asistă în ceea ce fac, de fapt preluând ele o anumită parte… pur și simplu mi-am pus echipa la treabă, iar eu simt ca mă pot bucura în sfârșit… de beneficiile creatorului!
Am înțeles că toate aceste energii vor să se manifeste, să fie observate de către mine, spirit și atunci, consider din start că le cunosc, le accept și le las să se ocupe fiecare dintre ele de acele aspecte pentru care le-am creat… căci eu le-am creat cu un scop, nu?! Deci am hotărât să le las să-și îndeplinească rolul, fără să le judec, fără să intervin, FĂRĂ SĂ ȘTIU, așa că fiecare dintre ele se ocupă de acel ceva specific, iar EU mă abandonez și mă bucur de viață… abia acum realizez câtă rezistență era în spatele “abandonării”!
Îmi observ rezistențele și le las să se manifeste, neintervenind în dramatismul poveștilor pe care mi le spun. Le observ, le accept, le iubesc… atât! Cred în acele energii, am convingerea că mi-am creat cea mai potrivită echipă desemnată a se ocupa de aspectele acestei realități de care eu nu simt să mă mai ocup. Sunt mesagerii mei nevăzuți pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor create de către dualitate.
Toate acele frământări veneau din rezistența pe care o opuneam în a accepta că mă pot poziționa deasupra regulilor create de densitatea a treia, de către conștiința colectivă, dar este doar o alegere… atât de simplu. Crezi sau nu crezi în ea, aici este cheia!
Ești învățat să colaborezi cu toate părțile din tine, să le lași să-și facă treaba, să le accepți ca făcând parte din tine,… să te accepti ca pe un întreg!
Cum altfel să reușești să îi accepți pe ceilalți atâta timp cât nu accepți întregul din tine. Tu ești microcosmosul, în care se regăsesc toate elementele din care este compus macrocosmosul, aș numi-o “repetiția generală pentru macrocosmos”… dacă ți-ai însușit propriul univers și înveți să colaborezi cu el, detașându-te de rezultat, de așteptări, de control… vei observa singur cum în exteriorul tău se manifesta exact aceleași lucruri… liniștea din tine va ieși în exteriorul tău, așezarea din tine se vede în realitatea ta exterioară.
Ție ce-ți rămâne de făcut, te întrebi?
TU, cel care ești de fapt spiritul ce experimentează/sălășluieste în acest trup, te vei bucura de lucruri mărunte cărora nu le-ai acordat atenție până acum, pentru că ai fost ocupat “să-ți controlezi viața”… trebuie să recunoști că e o preocupare care ne consumă mult timp și energie.
Cum să-mi trăiesc viața?
Acceptă că epoca controlului a apus și că fericirea depinde de fapt NUMAI de tine, de cât de mult crezi în ea!
Ca să te poți bucura de o situație materială bună, sănătate, sufletul pereche… totul depinde de cât îți permiți să crezi că toate astea fac DEJA parte din tine. Cea care nu le permite să se manifeste este credința ta de separare. Percepția întregului atrage în afara ta realitatea întregului, a ființei complete, perfecte, iubite, sănătoase, bogate, fericite.
Percepția întregului îți arată că nu ai fost niciodată singur… în sfera ta sunt în permanență cu tine atât partea divină cât și partea de personalitate, aspectele multidimensionale, îngeri, ghizi, alte entități de lumină (cam aglomerat, nu ?!), deci în nici un caz nu ești singur. Cât despre iubire, acceptare, recunoaștere, valorizare… fac parte din fișa postului. TU, spiritul, ești reprezentantul întregii sfere aici pe Pământ, ești cel mai prețios lucru pentru sferă și nu intenționez să îți mai inșir încă o dată componenții, pentru că, prin tine se pot exprima, pot face “minunile” despre care ai mai auzit sau ai citit prin cărți, își pot îndeplini misiunile.
Înclină-te în fața măreției din tine, dă-te un pas înapoi și lasă-ți energiile să-și îndeplinească misiunea! Percepe-te ca și cum ai fi în interiorul sferei dar detașează-te de ea.
TU ai venit să te bucuri de viață!
